sâmbătă, 3 septembrie 2011

discurs sef de promotie

Nevoita de imprejurari a trebuit sa pregatesc in aceasta vara un discurs de sef de promotie pentru liceu.
Cam asta planuisem sa spun...
Dragi colegi, stimaţi profesori, distinsă (onorată) audienţă,
Am pregătit aici un discurs pentru că şi Titu Maiorescu îşi pregătea prelegerile,însă emoţiile din această aulă sunt mult mai puternice decât cele de acasă, unde l-am scris, aşa că probabil va fi un discurs spontan fiindcă îmi este greu să vă vorbesc in calitate de şef de promoţie deoarece consider că voi toţi, dragi colegi, sunteţi liderii întregii generaţii.
A fost oare liceul un „cimitir al tinereţii” noastre? sau, mai degrabă, un loc unde am învăţat să gândim, unde nu am primit doar informaţii ci am fost formaţi ca oameni în spiritul devizei lui Einstein : „ Încearcă să fii om de valoare şi nu neapărat om de succes”.
În 4 ani, am realizat că singurul lucru pe care pot oricând să-l dau dar să-l şi ţin în acelaşi timp este cuvântul meu şi le mulţumesc pe această cale colegilor mei de clasă, alături de care am înţeles că „fiecare greutate pe care am întâmpinat-o ne-a oferit şansa de a evolua prin înţelegerea ei”. Le mulţumesc acestor colegi pentru că nu am fost un colectiv ci o mare şi unită familie, închegată desigur şi cu ajutorul doamnei diriginte.
Nu în ultimul rând le mulţumesc profesorilor, care ne-au sădit în suflet mândria şi onoarea de a fi absolvent de Ferdinand, iar în gând calităţile necesare acestei reuşite: cunoaştere, riguare, disciplină, demnitate, respect, curaj, putere de muncă, de învăţare şi de înţelegere, corectitudine. Sunt convinsă că noi, cu toţii vom şti să profităm de avantajele şi de oportunităţile pe care titlul de absolvent de Ferdinand ni le va aduce.
Doresc să abordăm viaţa cu seriozitate şi încredere în forţele proprii aşa cum am fost obişnuiţi în anii de liceu.
Cei mai frumoşi ani ai copilăriei s-au dus, urmează viaţa „cu alţi pedanţi profesori, cu examene grele”, cu suişuri şi coborâşuri dar pentru a reuşi va trebui să aflăm singuri rezultatul ecuaţiei vieţii.
Îmi doresc să ne regăsim peste 10 ani şi să nu ne ajungă timpul să ne povestim realizările, iar profesorii să ne primească cu entuziasmul şi mandria cu care părăsim noi astăzi liceul. Totuşi, până la acea revedere mai rămân două mici hop-uri : bacalaureatul si admiterea, unde trebuie să confirmăm ce am făcut în ultimii 4 ani.
Mult spor in viaţă şi mai ales la bacalaureat pentru că acesta este primul în ordine cronologică.
Vă mulţumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu